Crede-ma ca stiu ce fac!
Crede-ma cand spun ”te plac”!
Ce rost sa ma zbat?
Ce rost sa mai tac?
Ce rost sa mai mint?
Cate sa mai inghit?
Cate...fara rost?
Proasta am mai fost....
„Inima fara de rol,
Innecata in alcool...
De ce de mine-ai ascultat?
De ce pe el nu l-ai uitat?
De ce nimic nu-i cum am vrut?
De ce tot spui „ nu s-a putut” ?
De ce toate merg pe dos?
Acum...ranile nu se mai cos...”
„ Intuneric nu ma lua!
Stii ca nu ai voia mea!
Ma gandesc la tot ce-a fost...
Tot ce-a fost..
Dar fara rost!
Astept de undeva...
Un inger, care ma poate salva!
O lumina! Iar o vad!
Iar ma cheama pe alt drum..
Iar...din nou...eu nu mai sunt!
A ramas doar o stafie...
O stafie...dar nu-i vie...
Niciodata nu am fost,
Intr-o viata fara rost!
Am avut ceva mai bun...
Pe tine..
Deci raman....
viata asta aiurea si fara rost.... se intampla sa gasesti o persoana pentru care esti in stare sa faci orice,pentru care esti in stare sa renunti si la tine doar ca sa ii fie ''lui'' bine... orice, orice pentru ''el''
ReplyDeletesi in final..... mai primesti o lovitura grea...''el'' nu te vrea, pt el esti l fel ca toate.... si atunci intrebarea e: Mai ramai????
Nu mai ramai.... pur si simplu pleci.... pentru ca ti-ai calcat de prea multe ori pe mandrie ca sa mai poti suporta un asemenea chin.... and no turning back