Priviri necunoscute ce asteptau cu nerabdare,
Clipe de pasiune, tandrete si racoare,
Au trait impreuna frumusetea iubirii,
Sperantele desarte adresate nemuririi.
Si te caut acum, din cand in cand,
Te caut, nu te gasesc, si plang.
Si-mi este dor de tot ce-aveam odata,
La picioare langa tine, imi era lumea toata.
Nu regret caci a fost divin,
Am reusit de suflet si mana sa te tin.
Sa-ti simt pulsul si suflarea grea,
Peste mine, peste trup, peste existenta mea.
Adevarat..dar dureros de bland,
mi-as dori acum sufletu sa-mi vand.
Sa restraiesc macar pentru o clipa,
Fericirea aceea ce copila mica,
Caci asa eram mereu in preajma ta,
Stiai a ma simti, a ma alinta,
Dar am ramas pierduti cu suflete parjolite,
Ce de zei odata-au fost ocrotite.
Si plang si-as plange-n fiecare ceas,
Caci in timpul care mi-a ramas,
Macar o data de te-as mai putea simti,
mi-as da sufletul printre cei arsi de vii.
Intri mereu intr-un ecou ascuns,
Locul in care nestiind ai reusit sa imi patrunzi,
Si se-ntoarce din nou lama ascutita-n rana,
Si iarasi incepe, amarnic sa ma doare.
Dar zambesc. Pentru ca am fost odata doi,
Si ne-am jucat cu destine pe cearsafurile moi.
Si-as vrea din nou povara
De a-mi spune din nou “A mea Mara”.
