Raffaello

Când totul pare alb și negru dar nu este subit,

Aud, vad, trăiesc un infinit.

Este real, este de ajuns,

Ești, sunt, suntem un răspuns.

Evitat, ocolit, uitat, pierdut,

Un pahar doar pe jumătate umplut.

Suntem realitate pura,

Suntem ceva ce-am fost și am avut.

Îmi e dor de artificii și-un an nou

Este dorul de un patinoar.

Un capitol încheiat cu un ecou,

Dor de Raffaello și Raffaello iar.

Iar printre vise, cald și liniștit,

Găsesc un mâine simplu, nesfârșit.

Cu tot ce-am fost și tot ce vom mai fi,

Zâmbim, iubim și-nvățăm a trăi.