Cum te-oi intalni

Distanta este acea piedica mortala,

De a te simti si pentru a doua oara.

Timpul va fi cel ce va decide,

Ne va indruma, ori ne va ucide.

Caldura emanata de soare,

Este insasi atingerea-ti fina,

Fie de-i vara ori ninsoare,

Unghile-ti pe abdomen imi dezlantuie adrenalina.

Secunda de secunda, ma topesc in ochii-ti albastri,

Tu! Inger demonic ce soarta mi-o canta,

Progenitura a stramosilor nostri,

Imi esti de-a pururi incoana cea sfanta.

Cantec melancolic dulce si suav,

Sub semnul primaverii cu suflet firav,

Cavaler in drum imi apari fantomatic,

La o prima adiere-a vantului cromatic.

Tacerea se asterne cand suflete-adorm,

De fericire caci nu vor stii ce-nseamna dor,

Ci bucura-se-vor de coroana regeasca,

Ce orice dubia avea sa ne zdrobeasca.

Acum te privesc din nou,

Si pe-un camp imi imaginez a te avea,

Caci ea mi-a prezis destinul, ghicitoarea,

Te sarut acum, cu pulbere si praf de stea.