.Unde esti?

Ma vad si-acum,

Pe un peron uitat,

Intr-o gara pusite,

Sa-ntalnesc un suflet demult asteptat.

In vremea ce avea sa fie,

Urma sa ne iubim indurerati,

Sa ne simtim iubirea caci e inca vie,

Sa ne cautam sarutul disperati.

Privesc de-a lungul sinelor de tren,

Insa nimeni si nimic n-apare,

Fredonez mereu in gand acelasi refren,

Caci stiu ca ultima speranta niciodata nu moare.

Simt cum din spate bratele ma-nvaluie,

Inchid ochii si ma-ntorc sa te sarut,

Caci nu te mai simt disperarea ma-nvaluie,

Deschid ochii..ah..e vantul! Doar mi s-a parut.

Raman nedumerita, rece si plangand,

Cu o lovitura-a puterii dorintelor ceresti,

Cad fara rasuflare la pamant,

Cu un ultim glas,urlu...UNDE ESTI?

DOAR ASA

Concertez in fata unei sali goale,

Plina de oameni..dar e pustie...

Plangand m-as arunca acum in bratele tale,

Insa doar amintirea este cea care-i inca vie.

Ma simt calcata de mii de aplauze

Si urlu in sufletu-mi intunecat,

De amintiri si-n gandu-mi multe pauze,

De cand tu...de cand ai plecat.

Sunt stearsa din umbra oricarui destin,

Plang neincetat caci sunt neputincioasa,

In fata altarului etern vesnic ma-nchin,

Si-mi privesc inima...pe rug e arsa.

Cand privesc in urma printre picurii de roua,

Un dor sfasietor m-apasa incet departe,

Se-nnoreaza incet..si ploua,

Ca un gand..ce ma-ndeamna catre moarte.

Poate aici te voi regasi zambindu-mi.

Poate asa am sa-ti pot plange iubirea,

Te voi redescoperi un sarut cersindu-mi,

Doar asa-ti voi resimti privirea.

Astazi am fost pentru prima oara cu tata la cimitir la bunicii mei...Imi aduc aminte ca la inmormantare nu am acceptat sa merg la niciunul din ei. Nu am vrut..M-a durut imi era prea greu, dar cel mai mult ma inspaimanta gandul ca acele expresii doborate de viata vor fi ultimele pe care mi le voi aminti cu ei. Am ales sa imi gravez in minte doar amintirile placute si zambetele lor, lasand la o parte toate acele momente nefericite.

Cand mi-a spus tata pe masina ca ar dori sa mergem la cimitir sa punem o lumanare mi-a spus sa nu ma supar. Fiind ultima zi din anul 2011 a considerat acest fapt unul frumos. Nu am refuzat.

Cand am ajuns ne-am dat jos din masina si l-am urmat. Va dati seama ca nici macar nu stiam unde se afla lacasurile lor de veci?.... M-am simtit foarte rusinata dar nu am lasat sa se vada. Am ajuns..Nu era cum ma asteptam. Mormantul era foarte mare si foarte frumos si am vazut poza bunicilor plasata frumos in mijloc. Simteam ca vreau sa plang. Ca trebuie sa plang! Am lacrimat putin dar din nou nu am lasat sa se vada asa ca mi-am sters de indata lacrimile.. Am observat ca numele lor era scris Câmpeanu in loc de Cîmpeanu si l-am intrebat pe Luci(tata) daca s-a facut cumva vreo greseala. A spus ca nu. Mi-a explicat ca pe bunicul il chema Câmpeanu cu â iar pe bunica cu î. Mi-a povestit despre faptul ca ultima ei dorinta a fost aceea ca pe mormant sa ii fie scris numele ca al lui.

Dupa ce a aprins lumanarea si am plecat a inceput sa imi povesteasca despre momentele in care el era nervos si o certa pe ea sau nu o putea intelege uitand ca la mijloc este batranetea. Dar cel mai mult mi-a parut rau si m-a durut a fost in momentul in care am simtit in vocea lui o durere groaznica pe cand imi povestea despre ultimii ani de viata ai bunicii mele(bunicul a murit inaintea ei). A spus ca a trait ca un "caine", iar singurele lucrui pentru care se mai ruga erau acele de a putea merge la baie singura, de a putea sa mai faca ceva de mancare si in mod special de a fi capabila sa mai faca o plimbare pana la cimitir...

Nu sunt egoista si regret ca nu am fost acolo in ultimele lor momente din viata dar nu as da timpul inapoi pentru ca exact la fel as fi facut. Am luat aceste decizii pe care altii probabil nu le-ar intelege in mod rational...Dar stiu ca acum sunt bine si sunt asa cu si-au dorit intotdeauna, lipsiti de orice griji.

Perfect

Sorb din viata insasi

Si uit ce e trecutul.

Inspiratia codrilor ma-nvaluie

Subtil si tandru, intim si erotic.

Te simt aproape,

Simt atingerea-ti gentila.

Te vreau in brate si in suflet

In viata, in viitor;

Abis sonatic,

Cu suflet niciodata pustiu.

Analizez firul de iarba

Se rupe fara vreun efort,

Nu e perfect..nimic nu e...

Nimic..afara de iubirea noastra.

Imi poti oferi?

Strain imi esti,

Si totusi te cunosc.

Pustiitul suflet acum reinvie

Printre flori si zambete.

Pot invinui destinul

Ca mi te-a adus in brate

Dar as gresi,

Stiind ca aceasta este perfectiunea.

Un zambet am sa-ti cer,

Un zambet imi doresc...

Si-ti jur pe viata insami,

Ca-ti voi putea spune

Ca te ador...

Si te iubesc.