Poezie cu ajutorul vostru

O piesa de teatru...(Mircea)
Asta este viata.
Un joc...in care,
Nici macar Pitagora nu are dreptate.(Christian F.)
Dezamagirea este profunda, ( Iruka Alexandra)
Iar anticiparea nu-si are loc. (Greeny)
O piesa de teatru,
In care sexul este vulgar.(Darius)
Romanta nu mai este prezenta,
Iar durerea te ingroapa. (Alexandru)
Lasa-te purtat pe aripile vantului,
Si refuza sa mai traiesti intr-o varza totala(Alina G.)
Alina-ti suferinta in acid si sare,
Si lasa-te incet, purtat de mare. (Biggie)
Atunci cand cineva iti spune ca:
"Esti un km de dulce", (CoC)
Intoarce-i spatele!
Pentru ca acela...
Spre pieire te va duce.

Curajul de a infrunta adevarul

Am luat loc,

Si am tras aer imi piept.

Stiu ca imi esti prieten

Si stiu ca esti aici.

Din suflet imi doresc,

Un loc in inima ta.

Pentru ca tu,,

Te afli de mult in a mea...

Ma omori!

Si nu intelegi..

Sau refuzi..

Te intorci la mine,

Dar esti confuz...

Te intorci...

Dar nu vrei nimic...

Te intorci ..

Dar poate vrei totul!
Dar nu vrei sa imi spui

Nu vrei sa stiu..

Nu stiu pe ce meleaguri

S-au dezaripat sentimentele tale.

Nu stiu unde...

Poate ca sunt purtate de valuri..

Valurile care se izbesc cu putere,

De stancile marine ale coastei..

Poate..poate esti un nor..

Dar..cred ca esti un fluture..

Care traieste doar o zi pe pamant.

Asa am perceput si eu ,

Iubirea noastra ce-a trecut.

http://www.youtube.com/watch?v=MCuJ4DAaGdQ

asta este sursa de inspiratie

Prizonier

Te chinui din nou,

Si imi place.

Te vad suferind,

Dar sufletu-ti tace.

Da-ti drumul la gura!

Vorbeste-mi!

Vorbeste-mi de ura!

Pentru orice vapaie...

Pentru orice..

Se-omoara incet.

Poate ii place.

Poate...de aceea tace.

Nu simte nimic?!

Nu simte in suflet,

Pumnalul infipt?

Si de va fi sa aflu,

De-ar fi sa il cunosc pe el,

Il voi elibera...

Insa acum...

Este prizonierul meu.

Vorbeste si vei scapa.

Incearca

Lacom ai fost si ai voit mai mult,

Dar in schimb ti-ai pierdut lacrimile,

Si sufletul pan' la ultimul graunt.

M-ai pecetluit buzele pentru a nu impartasi,

Insa ai uitat un lucru...

Noi doi...nu vom mai fi.

Ai realizat la randu-ti,

Ca prin vene sange-ti curge.

Si-ai incercat sa iti rascumperi vina,

In sa tot ce-a fost, mie-mi ajunge.

Soarbe incet din aroma cafelei,

Si-ncearca sa darami un zid.

Incearca sa o iei de la-nceput,

Incearca sa simti si tu ce am simtit.

Nu mai suntem

Suflă un vânt departe de noi,

Mă-nţarcă pe meleagurile pustietăţii,

M-aruncă-n iarnă şi apoi,

Mă-vie din nou sub steaua moartă.

Simbolul iubirii e însăşi fericirea,

Pe care n-o am.

Sirop de ploaie,

Să creăm pe-un altar,

Să rumegăm din nou

Fărâmituile de amintiri,

Să-nfrumusetăm o balta,

Să dăm culoare unui strop de apă.

Prinde-mă! Ş-adumă acum din vis.

Adu-mă!

Adu-mă sub cerul demult promis.

Am subţiat grosimea vieţii

Şi-am rugat-o să stea,

Să ne-nchinăm sub poalele ei.

Fugi! mi-ai spus...

Nu privi inapoi!

De ce?! am urlat către tine..

Dar când mi-am intors privirea,

Nu mai erai...

Nu mai esti...

Nu mai suntem...